01.10.2019

Museum  pedagogy

Corvines’ Castle of Hunedoara

 (Gothic and  Renaissance architecture)

Documentation visit to

the Corvines’ Castle of Hunedoara

(Gothic and  Renaissance architecture)

LEGENDA VIE A TRANSILVANIEI

Bine aţi venit în cetatea Hunedoarei, devenită castelul celui mai strălucit rege al Ungariei medievale, Matia Corvin.

Monumentul are un farmec aparte datorat stilurilor de construcţie diverse, a prezenţei unor inovaţii în plan militar şi civil, precum şi vieţii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani.

Castelul Corvinilor impresionează prin prezenţa sa, ce domină oraşul Hunedoara. Pentru cei atraşi de evul mediu, castelul reprezintă un monument singular în România şi printre cele mai atractive din spaţiul european.

CASTRUL REGAL

Prima fortificatie de piatra de la Hunedoara, a fost datata de majoritatea cercetatorilor însecolul XIV (Gheorghe Anghel), desi exista specialisti care atribuie castrul regal primei jumatati a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu). Aceasta prima fortificatie avea o forma elipsoidala, cu capetele de nord si sud ascutite, marcate de piatra de talie. Zidurile, cu grosimi de pâna la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic si piatra de râu, direct pe stânca nativa. Cercetarile anterioare primului razboi mondial au aratat faptul ca în zona nordica au existat doua încaperi de forma triunghiulara, unul dintre acestea fiind probabil un turn donjon, cu analogii în zona franceza si germana a secolelor XIII-XIV.

CASTELUL DIN SECOLUL XV

Ioan de Hunedoara initiaza, dupa 1440, constructii de mare amploare vizând transformarea cetatii într-un castel, prima etapa cuprinzând ridicarea a doua curtine în jurul vechii cetati, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevazute cu creneluri la partea superioara. Aceste ziduri de curtina erau flancate de turnuri circulare si rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor), cu exceptia turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevazute cu un parter din zidarie plina, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioara fiind utilizate ca si camere pentru puscasi iar cele de la partea superioara ca si zone de locuit si/sau zone de aparare. De notat faptul ca turnul Capistrano cuprinde singurul semineu gotic (restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de aparare si este pictat în fresca la exterior cu motive geometrice si guri de tragere, cu corespondente tipologice în spatiul german.

Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul vechi de poarta, turnul nou de poarta) erau prevazute cu intrari carosabile si niveluri de aparare, gândite atât pentru arme cu coarda cât si pentru arme de foc. Intrarile propriu-zise în castel se faceau prin intermediul unor poduri, sustinute de piloni de piatra, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile.

Un punct de interes în castel îl reprezinta fântâna, sapata în spatiul dintre curtina veche si cea noua.

Se admite, în general, faptul ca prima etapa de constructie a castelului se încheie înainte de 1446, moment la care Ioan de Hunedoara devenit guvernatorul regatului Ungariei, modifica planurile de edificare ale castelului, în sensul cresterii ponderii constructiilor civile.

Castelul Hunedoarei – Josephinische

Landesaufnahme 1769-73

Una dintre cele mai interesante constructii datate în aceasta perioada o reprezinta capela, plasata pe latura estica a castelului. Nava de forma dreptunghiulara, este precedata de un pronaos, deasupra caruia este sprijinita pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribuna. Particularitatile constructive ale altarului, regasite la alte constructii ecleziastice din zona sunt legate de arhitectura gotica locala.

Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestica, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei si scara spirala si reprezinta un exemplu unic în spatiul transilvanean de arhitectura civila de un rafinament ridicat. Ambele sali au un plan dreptunghiular, fiind divizate în doua nave cu cinci piloni octogonali din marmura, cu nervuri în cruce si console ornamentate, cu chei de bolta în stil gotic, faza târzie. Functionalitatea acestor sali ne este sugerata de corespondentele tipologice din mediul teuton, respectiv de sala de mese la ocazii festive pentru Sala Cavalerilor si de sala de festivitati pentru Sala Dietei. O nota distincta este data de amplasarea pe partea vestica a salii Dietei a unei galerii cu burdufuri, sprijinita pe console, element unicat pentru arhitectutura civila transilvaneana, cua analogii în spatiul german.

A doua faza de constructie înceteaza o data cu moartea lui Ioan de Hunedoara si cu începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar. Probabil ca, dupa 1458, se initiaza lucrari, în zona nordica a castelului, rezultând asa numita aripa Matia, compusa din logii, pictura cu subiect laic existenta aici fiind un unicat. Se admite, în general, faptul ca finalizarea lucrarilor la castel înceteaza în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare si fast.

CASTELUL ÎN SECOLUL XVI

De aceasta perioada se leaga putine constructii civile, identificate în zona turnului vechi de poarta cu ocazia ultimelor lucrari de restaurare.

CASTELUL ÎN SECOLUL XVII

În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifica în spiritul vremii, parti din castel, modificari dictate atât de necesitati civile cât si militare. Se construieste pe latura estica, peste fundatii mai vechi, un corp de cladire, denumit Palatul mare dinspre oras, compus din doua niveluri, respectiv camere de locuit si o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei este reamenajata, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatra, si compartimentarea ei, rezultând încaperi cu functionalitati diverse. De mentionat este faptul ca la primul nivel, rezultat în urma acestei interventii, se pastreaza urmele unei picturi în fresca, ce prezinta nobili si reprezentari de fortificatii ale vremii. Si aspectul interior al capelei a fost modificat substantial în vremea lui Gabriel Bethlen. Astfel, sunt înlaturate boltile gotice, ferestrele sunt trasformate într-unele rectangulare prin îngroparea partii lor superioare în molozul de egalizare din pod; de asemenea este deschis un pasaj de legatura între aripa Bethlen si aripa Matia. Lucrarile de factura militara sunt reprezentate de construirea Turnului Alb si a Terasei de Artilerie. Turnul mentionat este de forma semicirculara, prevazut cu 3 niveluri de aparare, sprijinite pe bârne de lemn si deschideri pentru arme de foc. Terasa de artilerie functiona ca o platforma deschisa pregatita pentru arme grele de foc.

Tot în secolul al XVII-lea se construieste curtea exterioara (curtea husarilor), spatiu care adapostea locuintele administatorului, ale functionarilor, casa ogarilor si depozitele pentru hrana si fânat.

CASTELUL ÎN SECOLUL XIX

Acest moment coicide cu derularea celor mai importante lucrari de restaurare în castel în paralel cu constructia fatedei palatului mare dinspre oras si a acoperisurilor actuale, acoperite cu tigla glazurata, mult mai înalte decat cele originale. Terasei de artilerie i se adauga un sir de creneluri si un turnulet de supraveghere, cu scopul cresterii gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatra sunt înlaturate si înlocuite cu piese noi, dupa regulile specifice acestei perioade istorice.

LEGENDA CORBULUI

Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrptionat un corb care tine în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legenda. Se spune cã Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Tara Hategului, pe nume Elisabeta.

Pentru a o feri de necinste, regele îi da de sot pe unul din vitejii sai, Voicu, daruindu-i totodatã si un inel ca si dar pentru copilul nenascut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va creste si va merge la curtea regala. In timpul unei calatorii facuta de familia lui Voicu, poposind pentru a pranzi, inelul este uitat pe o margine a stergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de stralucirea inelului îl fura încercând sa plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc si sageteazã corbul, recuperand astfel inelul. Atunci cand creste si ajunge la curtea regala, povesteste aceastã patanie, iar regele, impresionat de aceasta istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sã fie corbul cu inel de aur în cioc.

De altfel, si numele familiei provine din latinescul „Corvus”, care inseamna „Corb”, o pasare care simboliza cu totul altceva în evul mediu, si anume întelepciunea si longevitatea.

LEGENDA FANTANII

Se povesteste despre aceasta fantana ca a fost sapata de catre trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara în tinea în castel. Ioan le promite celor trei ca ii va elibera daca vor sapa o fantana cu apa buna. Prizonierii, animati de speranta eliberarii, sapa in stanca timp de 15 ani si la 28 de metri adancime reusesc sa gaseasca pretioasa apa.

Numai ca intre timp Ioan murise iar sotia sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sã nu respecte cuvantul dat de sotul sãu si nu ii elibereaza pe cei trei turci, hotarand sa fie ucisi. Prizonierii, ca ultima dorinta, cer permisiunea sa scrie pe cheile fantanii o inscriptie: „Apa ai, inima nu”, ca un repros pentru promisiune facuta si nerespectata.

De fapt, inscriptia descifrata de Mihail Guboglu glãsuieste astfel: „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langa biserica”. Caracterele vechi arabe continute de inscriptie o dateaza la mijlocul secolului al XV-lea. Pozitia actuala a inscriptiei este pe unul dintre contrafortii capelei.

LEGENDA CONSTRUIRII CETATII DIN HUNEDOARA

Din istoria vicariatului greco-catolic al Hategului,

dr. I. Radu, p. 9-10

REPERE ARHITECTONICE MOBILIER

Despre mobilierul originar nu detinem date concludente, în ceea ce priveste calitatea, volumul si stilul acestuia. Banuim ca, având în vedere posibilitatile financiare ale familiei Corvin, interioarele castelului erau mobilate cu cle mai rafinate creatii ale epocii. Mobilierul de pâna în secolul XVI a fost transferat în Germania, la Anspach de catre Georg de Brandenburg, iar de acolo ajunge în secolul XVIII în mare parte în colectiile imperiale.

Mobilierul expus în prezent reuneste piese valoroase, apartinând unor scoli si curente diverse, începând cu exponate de factura gotica , renascentista , completate de creatii realizate în stil ecclectic.

MINOLTA DIGITAL CAMERA INSTALATII DE FOC

Instalatiile de foc originare au fost în mare parte distruse începând cu secolul XIX, respectiv cu prima mare lucrare de restaurare. Sursele documentate, dublate de informatia extrasa pe cale arheologica demonstreaza ca monumentul detinea sobe de caramida pentru spatiile comune (bucatarii, camere de dormit, spatii rezervate soldatilor), completate de sobe cu cahle , resturile acestor instalatii fiind identificate în camera de aur si în sacristia capelei. În decursul cercetarilor din secolul al XIX-la în Groapa Ursilor a fost descoperita o cahla smaltuita reprezentând un cavaler în turnir, acest tip de descoperire atestând existenta în castel a unor sobe cu cahle de un deosebit rafinament artistic. Unul dintre cele mai frumoase seminee din Transilvania se gaseste în turnul Capistrano, realizat dupa regulile stilului gotic, faza târzie.

OBIECTE CU DESTINATIE PARTICULARA

Dintre piesele valoroase la acest capitol amintim doua prasele de cutit decorate cu reprezentari de costum nobiliar , tipic cumpenei dintre secolele XVI si XVII, costum care ilustreaza renasterea matura.